Palmierul de curmal este probabil primul arbore cultivat inca din cele mai vechi timpuri. In greaca, “dactilos” inseamna deget, iar “phoenix” desemneaza originea celor care vindecau delicioasele fructe in toata Lumea Veche: fenicienii. Este un ingredient irezistibil al unor feluri de mancare.Originar din Nordul Africii, se presupune ca palmierul de curmal era cultivat cu 5000 d ani inainte de Cristos. Exista dovezi ca fructele ajungeau sa fie comercializate din Peninsula Arabica pana in India, pe anticul Drum al Tamaiei si Smirnei, inca din secolul I, inainte de Cristos. Curmalii incarcati de rod apar si in picturile murale din piramidele egiptene, pe monedele cartaginezilor si in frescele romane si grecesti. In Biblie este mentionat ca “arborele vietii”, in traditia crestina semnificand pacea si amintand de intrarea lui Isus in Ierusalim.
Odata uscate, curmalele sunt usor de transportat, se conserva in siguranta datorita continutului mare de zaharuri, mentinandu-si totodata proprietatile nutritive. De aceea, au constituit secole de-a randul, un aliment de baza pentru navigatori, calatori si ostasi. Cel putin, beduinii arabi, nomazii care cutreiera pulberea desertului, traiesc cu lapte de camila si curmale, de cand se nasc si pana mor. In Evul Mediu, curmala, alaturi de stafida, smochina si arahida facea parte din grupul “Cei patru cersetori”. Cele patru fructe erau singurele produse pe care calugarii a patru ordine bisericesti: fraciscan, iezuit, augustin si dominican, aveau voie sa le primeasca de pomana.
Este foarte interesant ca palmierul care face curmale nu este acelasi cu cel care elibereaza polenul, ceea ce inseamna ca exista palmieri masculi si palmieri femele. Pe o plantatie trebuie sa existe cel putin un palmier mascul la 40 de palmieri femele, dar nici asa nu este de ajuns pentru culturile intensive. De aceea se apeleaza la polenizarea artificiala.
Desi perfect adaptat la conditiile unui mediu relativ ostil , palmierul de curmal creste foarte incet: incepe sa produca fructe pe la 6 ani, dar ajunge la maturitate abia la 30, dar si peste 70 de ani poate sa rodeasca din plin. Si asta in soluri dintre cele mai aride. Poate de aceea egiptenii l-au ales ca simbol al feritilitatii.
Fructele se coc in functie de clima si varietate, in 3 – 5 luni de la polenizare. Pentru a ajunge in stare semiuscata le trebuie aproximativ 200 de zile (20% – 24% umiditate, de la 35 % – 40% in stare proaspata).
Curmala coontine potasiu, fosfor, calciu, magneziu, zaharuri usor digerabile (glucoza, fructoza, sucroza), precum si vitamine: riboflavina(B2), thiamina (B1), acid folic si acid ascorbic (C).
Este un ingredient frecvent intalnit in gastronomia popoarelor nord – africane, acelor arabe, intrand in compozitia traditionalului cus – cus, a salatelor, a felurilor principale si destul de putin, spre deosebire de alte popoare “adoptive”, in deserturi. Se pastreaza luni de zile in frigider si se poate chiar congela.