Situat in vecinatatea livezii Malancrav, conacul Apafi a apartinut principelui Mihaly Apafi, care in secolul XVII-lea a fost ales sa devina principele Transilvaniei. Familia lui a locuit la conac, iar in secolul al XVIII-lea, neavand mostenitori, conacul a fost dat in proprietatea mai multor familii si a devenit o ruina.
Cele mai vechi parti ale conacului sunt peretii exteriori ai bibliotecii si pivnita. In 1920, dupa ce au plecat ultimii proprietari, casa a devenit camin cultural al satului. In perioada comunista conacul a fost luat de stat si, pana la revendicare a devenit o ruina.
Comunitatea saseasca a intrat in posesia lui in anul 2000 si a fost restaurat de Fundatia Mihai Eminescu Trust.
Am avut placerea sa fim invitatii acestei familii mixte, de sasi – romani, Dna. Reghina si Dl. Nelutu, are au locuit 10 ani in Germania si care s-au intors impreuna cu cei doi copilasi ai lor (nascuti acolo) cand au auzit ca este nevoie de un administrator la conac.
Ne-au invitat sa gustam din bucatele traditionale pregatite cu mare drag si pasiune de Dna.Regina, in varsta de 38 de ani, care a avut amabilitatea sa stea de vorba cu noi (www.labucatarie.ro) si sa ne povesteasca in exclusivitate, lucruri interesante.
Ne-a dezvaluit si cateva secrete din bucataria traditionala. Secretul sarmalelor originale este sa fie facute cu varza acra si slanina afumata, pregatite neaparat in cuptorul cu lemne traditional, altfel nu ies si nu au acel gust autentic de odinioara.
Ciorba de cartofi cea mai originala si cea mai buna (cea adevarata) este cea cu tarhon si cu afumatura. Tarhonul pus in ciorba de cartofi nu trebuie sa fie proaspat, ci murat. Se curata tarhonul, se pune de pe o zi pe alta cu sare, si, dupa aceea se pune in borcan cu otet peste. Tarhonul este cel care da gustul ciorbelor de cartofi sau de fasole, ne spunea dansa.
Dna Regina nu gateste dupa un caiet de retete ci a preluat retetele de la mama, bunica, soacra.
Un alt desert apreciat in zona este grisul cu mere, pregatit mai ales cand e sezonul de mere (toamna): grisul extra se fierbe cu lapte si marul se caleste tot extra, se adauaga scortisoara si apoi intr-un vas se pune un strat de , unul de mere, iar deasupra se pune smantana cu ou si se baga in cuptorul cu lemne.
Atunci cand pregateste de mancare, o face incet, cu multa bucurie, cu multa rabdare si multa placere, iar succesul este garantat.
Toti turistii veniti in vizita (romani si straini) ii lauda bucatele, ii cer retete si toata lumea vorbeste foarte frumos la adresa doamnei Reghina.
Isi pune bucuroasa legume in gradina si ii face placere sa culeaga roadele muncii sale. Congeleaza tot ce poate fi congelat si este mandra ca toate acestea sunt din propria gradina.
Isi aminteste cu placere de bucataria, mirosurile si gusturile copilariei.
Provine dintr-o familie cu 11 frati si, povesteste cu nostalgie ca atunci cand ajungeau acasa de la scoala ii astepta mancarea calda, mirosul luandu-i inca de la poarta: ciorbe, tocanite (in castroane mari), paprikas. Pregateste si dansa dupa retetele mamei, dar nu regaseste acelasi gust din copilarie si nu stie de ce. In amintirea ei totul era mai bun.
De sarbatori (de Paste si de Craciun) faceau deserturile traditionale: lichiile si cozanacii care sunt nelipsite si in zilele noastre (nu lipsesc de la nunti, botezuri).
Mama si bunica faceau celebrul “cremesi” adica cremsnit. Aluatul era facut de bunica cu grasime speciala de la porc, era impachetat, pus la rece si tot asa; au ramas in amintire si taiteii de casa facuti din blat subtire pe care ii intorcea pe toate partile si ii taia.
Atat Dna.Reghin cat si Dl. Nelutu sunt malancraveni, s-au cunoscut in Germani; dupa 3 ani s-au casatorit si apoi au revenit la Malancrav.
Desi au stat acolo aproape 10 ani, bucataria romaneasca a ramas favorita. Au invatat sa gateasca si nemteste, dar nu puteau sta fara o zeama, o ciorba. Le lipsea bucataria noastra si, de aceea gateau in cea mai mare parte romaneste.
Bunica dansei a facut scoala de cofetari si patiseri la Bucuresti si, de aceea ii raftata cu tot felul de prajituri: citron, greta garbo, prajitura cu gratar, biscuitii de Craciun, etc. Cand era copil facea tort de fructe cu blat. Fructele erau din gradina si budinca sau crema era facuta de mama ei.
Gradina conacului are in jur de 1 hectar si in afara produselor locale amintite la inceput mai au: sucul de mere, gemurile din coacaze, rubarba, strugurii.
Rubarba o cultiva in propria gradina.
Gemurile preparate le fosoleste pentru oaspeti, nu le si comercializeaza. Face doar cat are nevoie de pe un an pe celalalt.
Oamenii veniti in vizita si-ar dori sa cumpere gemurile facute de dansa, dar nu sunt de vanzare pentru ca nu are timp sa faca pentru a vinde: este sotie, mama si administrator al acestui conac.
• o tava;
• 10 oua (depinde de cat de mari sunt ouale si de cat de mare este tava);
• o cana de zahar;
• o cana de lapte cu praf de copt;
• 200 g margarina sau unt;
• faina.
Se separa albusurile de galbenusuri, se bat galbenusurile cu o cana de zahar; albusurile se bat spuma cu o alta cana de zahar; se face un blat din galbenusuri, laptele si untul; se pune blatul in tava peste care se pune rubarba taiata cubulete si se baga la cuptor pana se face putin roz; se scote si se pune spuma bine batuta si cand e maronie, e gata.
Este o reteta culinara foarte simplu de facut, ne marturiseste dansa.
Vizitati conacul Apafi si va veti delecta cu preparate culinare delicioase inspirate din gastronomia zonei transilvanene!