Alteori intalnim si alte mancaruri imbelsugate, dar tot dupa tipicul humulestean: ” Si asa zicand, pune poalele-n brau, isi sufleca manecile, atata focul si s-apuca de facut bucate. Face ea sarmale, face plachie, face alivenci, face pasca cu smantana si cu oua si fel de fel de bucate”.
Pentru Creanga, altceva mai de soi nici ca se poate inchipui decat sarmalele moldovenesti asa ca, precum lupul din „Capra cu trei iezi”, si domniei sale il placea „a manca hulpav si gogalt, gogalt, gogalt, ii mergeau sarmalele intregi pe gat”…