Romanii isi incepeau si terminau ziua cu fructe. Dimineata, pe stomacul gol, mancau fructe crude. Considerau ca ii ajuta la digestie si ca ii facea suplii. La pranz, romanii mancau compoturi sau fructe tinute prin fierbere. Iar seara, fructele uscate erau cele care se aduceau ultimele la masa, marcand sfarsitul zilei. Fructele erau servite ca atare sau in diverse combinatii care le sporeau cu siguranta savoarea.
Caise fierte in vin de struguri: Clasicul latin Apicius ne vorbeste despre acest tip de compot. Caisele erau curatate de coaja, li se scoteau samburii si se puneau la fiert in vin indulcit cu miere. Se lasau sa dea in cateva clocote si apoi se scoteau din vas pe un platou. Se presarau cu piper si se serveau fierbinti.
Piure de pere: Acelasi clasic ne povesteste despre perele fierte, pisate si condimentate cu piper, chimion, miere si putin ulei.
Smochine verzi scufundate in lapte: Petronius, romancier latin, aminteste de una dintre delicatesele Italiei: smochine verzi scufundate in lapte si apoi in miere. Acestea se serveau insotite de anason.
Mere cartagineze cu nuci si masline: erau acele mere din Africa de Nord, rosii si foarte mari si foarte aromate. Se taiau la un capt, se scotea o parte din miez si se adauga un amestec de nuci pisate cu miere si masline fara samburi. Se puneau apoi pe foc si se stropeau cu miere si piper.
Curmale si gutui agatate la soare: Curmalelor li se scoteau samburii, iar gutuile erau curatate de puful acela care le acopera. Se taiau si se agatau pe o funie, la soare, vara, timp de 3 luni. Se deshidratau si se indulceau singure prin uscare. Erau extreme de delicioase si de cautate. Era un desert usor si foarte sanatos.
Migdale, alune, nuci, fistic, crude si prajite: acestea inchideau ospetele si intrau la categoria fructelor uscate. De obicei, insoteau ultima cupa de vin.