Dupa turul satului si vizita la tesatoria Dnei Elena Neagu, am urcat spre conacul Apafi unde am intalnit-o pe dna Caroline Fernalend, vicepresedinte si director al Fundatiei Mihai Eminescu Trust.
Ne-a povestit ca Malancrav este unul dintre satele mai deosebite fata de celelate sate in care Fundatia Mihai EminescuTrust activeaza pentru ca nu a fost un sat liber. Aici, iobagia a fost abrogata la 12 ani dupa ce a fost abrogata peste tot in tara. Comunitatea din Malancrav este mai deosebita fata de alte comunitati si este unul din cele mai frumoase sate si, de aceea Fundatia incearca sa faca cat mai multe proiecte aici. Au inceput cu revitalizarea mestesugurilor, iar localnicii au restaurat conacul Apafi pentru care au fost premiati cu marele premiu Europa Nostra.
Inaugurarea conacului (a avut loc in 2007) nu a fost facuta cu autoritatile si partenerii, ci prima data cu localnicii si mesterii care au pus umarul la restaurare, pentru ca era meritul lor.
Pentru Fundatie a fost important sa pastreze livada acolo unde oamenii, de-a lungul secolelor au invatat cum sa altoiasca, cum sa mentina aceasta livada si cum sa traiasca din ea.
Au fost plantati 4000 de puieti de meri traditionali pe suprafata totala a livezii de 108 ha, dar au mai fost si ceva pruni, nuci.
Un alt proiect finantat in parteneriat cu Fondurile Elvetiene a fost cel prin care au putut sa revitalizeze acest mestesug de altoire. Spre surprinderea lor, in loc de 1 curs au fost nevoiti sa faca 3 cursuri de altorire deoarece au fost multi doritori. Acesta este o parte a proiectului in parteneriat cu Elvetia.
Se curata pomii periodic prin taiere, se curata scoarta si sunt stropiti cu ceai de urzica pentru a evita aparitia daunatorilor. Se lasa urzicile la macerat, iar apa aceea este diluata.
A fost infiintata si o livada scolara. Fiecare scoala avea o livada unde invatau cum sa planteze, cum sa faca un gard, cum sa altoiasca. Prin acest proiect au reusit sa extinda aceste livezi scolare si in alte sate.
Cei care se ocupa de livada sunt oamenii din sat, acesta fiind unul dintre motivele pentru care nu a fost desfiintata.
Sucul se produce in fabrica de langa langa livada si trebuie certificat in fiecare an, iar fabrica functioneaza doar in perioada in care se culeg fructele si se produse sucul.
Intr-un an bun, productia este de 120 de tone de mere (productia nu este la fel in fiecare an) din care se produc intre 30.000 si 32.000 L de suc de mere.
La inceput, sucul se vindea la ambasade si la hotelurile si restaurantele din zona, dar, in prezent se gaseste in cateva magazine cu produse ecologice si exista chiar si un distribuitor pe Bucuresti. Este fara adaos, este pasteurizat si are termen de garantie 2 ani.
Daca ajungeti in zona, neaparat sa vizitati livada si sa gustati un pahar de suc de mere alaturi de preparatele traditionale pregatite dupa vechi retete culinare!