• Mierea de levantica: utilizabila doar pentru proprietatile ei terapeutice; se pare ca vindeca tusea si durerile de gat;
• Mierea de tei: produsa in general in luna iunie; este considerata calmanta; romanii o consumau fie ca atare, fie in preparate, adeseori seara, la finele ospetelor;
• Mierea de castan: intalnita mai ales in provincii; este un produs rafinat;
• Mierea de floarea soarelui: nu este foarte dulce; este indicate in cazul bolilor de stomac;
• Mierea de conifere: cunoscuta in zilele noastre sub denumirea de mierea de padure; are un rol therapeutic; este indicata in bolile cailor respiratorii; este foarte aromata si se preteaza la pregatirea preparatelor gastronomice; de exemplu, chimionul amestecat cu mierea de brad avea mare cautare in randul romanilor, dar, era apreciata si de grecii foarte bogati;
• Mierea de salcam: este cunoscuta pentru efectele de tonifiere; este extreme de aromata; se produce in general in luna mai si este servita ca aliment la serbarile primaverii organizate la Roma.