Salata, cunoscuta sub numele de laptuca, marola, limba oii, este una din plantele cultivate de oameni din cele mai vechi timpuri, fiind prezentata atat la mesele obisnuite cat si la ospetele si banchetele antice. Era foarte apreciata de greci si romani si i se spunea pe atunci “iarba inteleptilor” sau “iarba filozofilor”. Exista mai multe sortimente de salata care difera dupa culoarea si forma frunzelor.
Consumata in stare proaspata, salata are rol racoritor, depurativ, remineralizant si aperitiv (daca este consumata la inceputul meselor cand stimuleaza glandele digestive). Este, de asemenea, un bun drenor hepatic, fiind recomandata in congestiile ficatului si in hepatite. Usureaza digestia, ajutand la eliminarea toxinelor din organism. In cantitate mare are rol laxativ, previne colicile si spasmele intestinale si poate diminua senzatia de durere, avand si rol sedativ.
Este indicata si in alimentatia diabeticilor, pentru ca micsoreaza cantitatea de glucoza din sange. Pentru ca este bogata in lactucarium, o substanta ale carei efecte sunt asemanatoare cu ale opiului, este indicata si in stari de iritabilitate si insomnie. Este puternic sedativa, chiar si in sfera sexuala si, de aceea i se mai spune si “planta eunucilor”.
In medicina traditionala salata se foloseste ca planta de leac din cauza proprietatilor sale. Salata este bogata in vitamina (A,B,C,D,E), minerale si oligoelemente (calciu, fier, fosfor, iod, magneziu, potasiu). Contine acid lactic, lactucarium sau lactucina, substanta de la care ii vine si denumirea stiintifica.
De la salata se folosesc in scop alimentar si terapeutic frunzele, tulpina si semintele.
Stiati ca: Frunzele de salata fierte in putin ulei de masline se folosesc sub forma de cataplasme pentru tratarea arsurilor, furunculelor, abceselor.