In evul mediu tarziu, napolitanele reprezentau un desert de clasa, rafinat, ce nu lipsea de pe mesele marilor familii regale. Napolitanele erau umplute cu ciocolata sau, de cele mai multe ori, cu dulceata de fructe.
Bucatarii iscusiti faceau napolitanele, fie sub forma de cornet, fie sub forma de lipii rotunde si subtiri, turnand amestecul in forme fierbinti de metal, cu diferite modele si inscriptii.
Frederick Nutt este, probabil, primul bucatar care a introdus napolitanele lungi si subtiri, sub forma de creion, atat de cunoscute astazi. Reteta lui, ce dateaza din 1789, prezinta secretul: Frederick facea foaia de napolitana foarte, foarte subtire, adaugand suc de citrice.
Astfel, la caldura cuptorului, foitele subtiri se uscau si se roteau, capatand forma unui creion.
