Povestea untului

Untul, un ingredient nelipsit din orice bucatarie, folosit atat la prepararea mancarurilor cat si a deserturilor, are o istorie straveche ce dateaza de mai bine de 10.000 de ani. Istoria untului a inceput odata cu domesticirea animalelor.

• Prima referire scrisa despre prepararea untului s-a descoperit pe o tablita sumeriana de acum 5000 de ani. Scrierea cuneiforma este insotita de imagini ale operatiunilor pentru obtinerea untului;
• Populatiile din India antica foloseau untul ca aliment, dar si drept combustibil pentru lampi si opaite. De asemenea, untul era folosit si ca ingredient cosmetic deosebit pentru protejarea si ingrijirea pielii si a parului, mai ales in sezonul rece;
• Multe populatii stravechi foloseau untul in ceremoniile religioase, ca ofranda adusa zeilor. Se mai pastreaza astfel de obiceiuri si in zilele noastre, in India si Tibet;

• In Roma Antica si in Grecia, untul era folosit nu doar pentru a face pielea mai catifelata, ci si pentru masaje;
• Egiptenii foloseau untul in caz de afectiuni oculare. Pentru aceasta ungeau ploapele cu un strat gros de unt. Era folosit si in cazul arsurilor solare sau ca si cataplasme pe rani greu vindecabile;
• In Irlanda si Scotia, dar si la popoarele nordice, exista in vechime un adevarat cult al untului care era de nelipsit din morminte, alaturi de alte obiecte si ingrediente alimentare;
• Suedezii, finlandezii si norvegienii medievali credeau ca untul previne formarea de pietre la rinichi si la vezica;
• In vremea reginei Elisabeta I a Angliei, marinarii aveau in mod obligatoriu in ratia zilnica 125 g de unt;
• Conform unei vechi traditii engleze, tinerilor casatoriti li se oferea un borcan de miere si unul plin cu unt proaspat, pentru a le ura fertilitate si prosperitate;
• In Evul mediu untul era cea mai accesibila sursa de grasime, mult mai ieftin decat uleiul sau slanina. Din acest motiv, multa vreme i s-a spus “grasimea saracilor”;
• Metoda clarificarii untului prin topire pentru a obtine ghee- unt clarificat specific alimentatiei ayurvedice, este folosita si de catre populatii nomade din Sahara.