Pregatirea pentru intrarea in postul Sfintelor Pasti incepe din Saptamana Alba, cand crestinii au dezlegare la lactate, oua si peste si care se incheie cu petrecerea din duminica de Lasatul secului, si continua cu prima saptamana din Postul Mare, numita in popor Saptamana Caii lui San’ Toader, care, in traditia populara, cuprinde practici de curatire, de potolire a entuziasmului excesiv din perioada anterioara.
Anul acesta, prima saptamana din Postul Mare este cea din perioada 23 februarie-1 martie.
Prima zi dupa Lasatul secului se numeste Lunea curata (anul acesta la 23 februarie). In traditia populara, in aceasta zi, unul dintre membrii familiei care se trezea mai devreme, scutura afara fata de masa cu firimiturile ramase de la ospatul din ajun, zicand: „Veniti pasari sa va dau si voua din bucatele mele cu care prind postul, dar si voi sa prindeti post de la bucatele de vara”. Acest ritual era savarsit cu scopul de a apara recoltele de atacurile pasarilor. De asemenea, femeile se ocupau cu spalatul vaselor cu lesie, pe care le urcau apoi in podul casei, pentru a fi schimbate cu vasele folosite in perioada postului. Acum incepe Postul Mare propriu-zis, care dureaza sapte saptamani si in care nu se consuma produse din carne, lapte, branza si oua, ci doar alimente de origine vegetala. Aceasta zi era consacrata si prepararii borsului, aliment nelipsit din post. Din martea de dupa Lasatul secului, in gospodariile traditionale se torcea si se tesea de zor, femeile si fetele pregatind deja hainele cu care aveau sa se imbrace in ziua de Pasti. Practic, in aceasta saptamana, viata revine la o perioada de liniste, fara petreceri zgomotoase, se fac urari de sanatate, oamenii se impaca.
In Biserica Ortodoxa, prima sambata din Postul Mare este Sambata Sfantului Teodor, de numele caruia se leaga introducerea binecuvantarii colivei in traditia liturgica a Bisericii, dar care in traditia populara marcheaza trecerea de la anotimpul rece la cel cald. In traditia populara, caii care-l insoteau pe San’ Toader pazeau Soarele, pentru a evita fuga acestuia catre miazanoapte si pentru a salva, astfel, omenirea de la noaptea vesnica. Conform credintei populare, caii lui San’ Toader sunt fiinte mitice cu aspect de flacai cu coada ascunsa in itari si cu copitele ascunse in opinci, care readuc ordinea la inceputul postului.
Sambata Sfantului Teodor este marcata si de o serie de ritualuri populare. Fetele obisnuiau sa mearga la padure inainte de rasaritul soarelui, in locuri curate, de unde scoteau radacini de iarba mare, iar in locul lor puneau sare, faina sau alte produse. Acasa, fierbeau aceste radacini, iar cu infuzia rezultata se spalau pe cap, in credinta ca le va creste parul mare si frumos, iar cand se pieptanau spuneau: „Toadere, San’ Toader,/Da cosita fetelor cat coada iepelor/?i chica pruncilor cat coama cailor”. Cele care nu ajungeau la padure se mai puteau spala cu fiertura unui snop de fan din ieslea cailor, pentru a avea parul frumos si bogat si pentru a fi placute feciorilor. Uneori, dupa ce-si spalau cositele, fetele asezau ligheanul sub pat, puneau busuioc si putin par sub perna, in speranta ca-si vor visa ursitul. Pe de alta parte, flacaii isi taiau pletele si le ascundeau intr-o scorbura de rachita, sa le creasca parul des precum rachita. Tot in aceasta zi, odata ce implineau 14 ani, fetele se pieptanau cu carare pe mijloc, semn ca au intrat in categoria fetelor de maritat, putand fi introduse de flacai in hora satului. In Bucovina se obisnuieste ca in aceasta zi sa se tunda coama viteilor si a cailor, iar parul rezultat este pus in musuroaiele de furnici, pentru ca „animalele din gospodarie sa se inmulteasca precum furnicile”.
In fapt, aceasta saptamana este prima din Postul Mare, in care nu se mai organizeaza petreceri cu muzica, nu se mananca ”de dulce”, dar mai ales, se fac fapte bune, oamenii se impaca, intr-un cuvant — credinciosii se pregatesc pentru a putea primi Sfanta Impartasanie si pentru a intampina Sarbatoarea Invierii Domnului cat mai curati sufleteste.
Sursa si sursa poza: AGERPRES/(Documentare-Andreea Onogea, editor: Mariana Zbora-Ciurel)
