Da, ati vazut bine….titlul este Whiskey si whisky!
Nu-i asa ca nu ati facut la o prima vedere o diferenta intre diferitele marci produse in diverse locuri sau nici macar nu ati sesizat diferenta de ortografiere intre whisky-ul scotian sau Canadian si Whiskey-ul american sau irlandez?
Indiferent unde se produce, in Scotia, Irlanda, SUA sau Canada si indiferent din ce se produce: secara, orz, grau sau porumb, viata acestor bauturi – whiskey / whisky incepe cu fermentatia cerealelor.In primul rand se fierb boabele, pentru a da posibilitatea amidonului sa se transforme in zahar. Siropul obtinut fermenteaza in prezenta drojdiei, obtinandu-se ceea ce distilatorii numesc bere si pe buna dreptate, data fiind similitudinea dintre cele doua procese tehnologice.Desi toate aceste bauturi, indiferent ca se numesc whiskey sau whisky au trasaturi comune precum aroma de “zama de pleosnite” si accentul taninos vanilat extras din seva stejarului din doagele butoaielor, gustul difera dramatic de la o tara la alta.
Whisky-ul scotian prezinta o aroma de afumat, mai puternica sau mai vaga, in functie de regiune, aceasta deoarece in procesul de preparare distilatorii usuca maltul de orz (semintele incoltite, chiar ca berarii) la foc de turba.
In Irlanda, cei mai multi distilatori proceseaza orzul insa fara a-l “praji”. Prin tripla distilare, specifica locului, aromele devin mai delicate si mai bine definite.
Datorita continutului mai ridicat de zahar al porumbului, bourbon-ul, cum se numeste whiskey-ul American, este mai dulce decat rudele sale de peste Ocean. De aici si tenta de caramel.
In mod traditional, whisky-ul Canadian are la baza secara, insa, in zilele noastre se foloseste un amestec de secara, porumb si orz. Cei care l-au gustat pot confirma asemanarea izbitoare cu coniacul, se pare datorita varietatii de stejar din care sunt confectionate butoaiele in care sta la invechit. De aici si aroma distincta de vanilie.
Cele mai scumpe sunt single malt-urile obtinute dintr-un singur proces de distilare, intr-o singura distilerie din Scotia sau Irlanda. Cele mai populare etichete, mai ales datorita pretului , sunt blend-urile, adica amestecurile de Whiskey / whisky ce pot proveni din diverse distilerii sau chiar din ani diferiti. Pentru ca un whisky sa poata fi denumit “Scotch”, legea scotiana prevede ca bland-urile sa stea cel putin 3 ani la invechit, iar single malt-urile minim 8. Evident, ca exista si blend-uri foarte scumpe, fiecare producator avand cel putin o eticheta de whisky / Whiskey vechi de 12 ani sau mai mult.
Cum se serveste?
Majoritatea il prefera cu gheata, deoarece, pe deoparte se raceste, iar pe de alta parte, apa rezultata prin topire il dilueaza, facandu-l mai alunecos. Americanii il mai lungesc din start cu sifon, rezultand un “sprit”. Cunoscatorii, insa, prefera sa-l savureze la temperatura camerei, adaugand doar cativa stropi de apa pentru a-I taia din spirtuozitatea aceea agresiva. Doar asa licoarea isi dezvaluie toate subtilitatile.